S-a umplut netul românesc, încă din prima seară de ajun, de fotografii mărturie
ale felului tradițional în care sărbătorim Crăciunul.
După săptămâna premergătoare cu slalom și viteză între joburi, serbările
copiilor, făcut rost de bani și cheltuit la supermarketuri (până la urma, dacă
e bine gestionată, sintagma ”Crăciunul cu de toate” ne mai ține ancorați în
sărbătoarea considerată ”a familiei”), Ajunul a venit ca o descătușare.
Descatușarea pixelilor care au bubuit cu poze multe, foarte multe, tot cu
de toate: brazi impodobiți cu ghirlande și luminițe, Moș Crăciun poposind în
ograda (sau apartamentul) fiecăruia, cadourile aduse de Moș și mâncărurile de
pe masă.
Mă mir cum de nu s-a blocat facebook-ul cu atâtea poze cu platouri, cratițe
și tigăi pline cu friptane, maioneze și alte mancăruri tradiționale sau
importate mai nou. Nu s-a blocat săracul, ba duce în cârcă alte milioane de
poze tip cocalarisme cu cadourile pe care moșul le-a adus lui X sau Y. Nimic rău
sa vezi o poză cu o fetiță sau un băiețel care se bucură de păpușica, mașinita
sau altă bijuterie tehnică modernă adusă de Moș. E în firea lucrurilor, până la
urmă, să se bucure copiii de atenția pe care o primesc de la cei mari.
Dă însă pe afară zelul tinerilor (săriți din adolescență) și chiar al
adulților care au postat milioane și milioane de poze care, adunate, ne descriu
un Crăciun în care e un adevărat concurs de brazi, lumini multe, Moșul meu mai
bengos ca al tău, platouri cu cârnățăraie și friptane trântite ostentativ și –
o, da! – nenumărate poze cu cadourile scumpe primite de la Moș. Adică laptoape,
tablete, aifoane sau alte smartfoane... Cum să nu se laude cocalarul sau
pițipoanca (de la 18 la 50 de ani) cu smartfonul de 500 de para? Ce farmec ar
mai avea că și l-a luat de Crăciun dacă nu văd și tovarășii sau tovarășele de
cafea și nu-și bagă unghia în gât?...
În schimb, poze cu colindători – ioc! Sau aproape ioc! Nu mă refer la pozele de la spectacole sau alte acțiuni festive, cu trupe de profesioniști. Nu! Mă refer la poze cu simpli colindători, cu copilașii care ÎNCĂ mai colindă pe uliță sau pe scara blocului.
La comparație cu milioanele de poze idioate descrise mai sus, nu știu dacă
în 3 zile am văzut (și am stat pe net) vreo 5-6 poze cu colindatori. În schimb,
poze cu smartfoanele primite de la Moș cred că am numărat vreo mie...
Vorba cuiva – ăsta e trendul. Tradițiile – câte mai sunt – le ignorăm, trecem
cu privirea prin ele ca printr-o ceață și le condamnăm ca mâine să fie mai
puține sau mai dezbrăcate de consistență (tocmai vedeam la tv o mândrețe de
fătucă, într-o rochie de o palmă sub fund și cu un decolteu până la buric care
presta... un colind – ptiu, Drace!). Vinovați? Ar fi ușor (precum un comentator
care dă lejer din clanță fără să-și obosească creierul) să dăm vina pe
guvernanți sau pe direcția vântului. Să fim seriosi, aici treaba pleacă de jos
în sus, de la educația primită în primul rând în familie și de la felul în care
fiecare își gestionează eficiența neuronului propriu.
Ar mai fi multe de zis, dar închei – apropo de pozele cu tone de mâncăruri – cu un alt regret: față de anii din urmă, nu am mai văzut nicio poză (or mai fi, dar nu am văzut eu) cu un platou de turtă cu julfă.
Ar mai fi multe de zis, dar închei – apropo de pozele cu tone de mâncăruri – cu un alt regret: față de anii din urmă, nu am mai văzut nicio poză (or mai fi, dar nu am văzut eu) cu un platou de turtă cu julfă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
liber la opinii si critici; injuratura insa stimuleaza cenzura!