Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel…
(Poezia asta e un pic altfel…)
E tot cu o doamnă, e tot cu suspine
Dar sunt pentru soţul care nu mai vine...
Căci la bătălie, Băse-al ei iubit
A plecat cu oaste şi n-a mai venit.
Doamna se inchină pe-ascuns, să n-o vadă
Două mici domniţe care-o tot întreabă
Unde le e domnul ce le e părinte
Şi cu care-adorm negreşit în minte...
Orologiul bate iar in miez de noapte…
La castel în poartă, parca se-aud şoapte...
Şoaptele tot cresc, parcă-s un şuvoi,
Se trezesc străjerii de-aşa tărăboi.
În Cetatea veche se şi dă alarma
Şi-i trezită-n noapte chiar Maria Doamna.
Îşi pune de-ndată hainele alese
De care se-agaţă şi două prinţese.
Se duce spre turnuri doamna României
Vrând pe loc să afle sursa gălăgiei.
O făclie chioară luminează-n noapte
- Pârcălabe Sever, ia pe loc să-mi zici
Cine strică somnul prinţelor mici?
S-a trezit Elena, s-a trezit Ioana,
M-am trezit şi eu… Cine dă alarma?
Cine îşi permite ca în miez de noapte
Să trezească pruncii de-aici, din Cetate?
Pârcălabul tace, e-n dificultate
(Răspunde cu capul pentru-acea Cetate)...
Un străjer mai iute îi şopteşte dară
“Domnul nostru Băse bate-n porţi afară!”
Oştenii slobod un murmur uşor;
Doamna fuge iute spre un foişor.
- Cine eşti străine, de ce faci scandal?
De ce bati în poartă? Vii de la vreun bal?
- Nu-s străin, Mario! Sunt chiar eu, Traian,
Fugărit prin noapte de un clan duşman...
Ginta cea uslaşă şi mişei moguli
(umple-s-ar de râie, bube şi noduli)
Se umflă-n sondaje, mă-mpresoară noapte
Sunt cam la o milă, de-aici, de Cetate...
Nu mai am nici oaste, nici flotă, Mărie,
Să apăr de-Antene astă Românie...
De la colt de blocuri, de după copaci,
Dau cu piatra-n mine, Şpagaţi şi Ciutaci;
Tonomate creţe sau minoritare
Mă-nproaşcă de una cu pi...xeli şi sare
Vîntu suflă rece, Ghiţă şi Elan
Suflă şi ei idem, de la an la an...
Criticat sunt la iRealitatea
(sunt la concurenţă cu publicitatea)
La Antene ,iarăşi, este evident
Tirul ce mi-i dat e tot mai CRESCENT.
Chiar mogulul Felix a pornit războiul
Asmuţind pe mine Ciuvici, pe Tatoiu...
Crezându-se geniu militar măiastru
Patriciu sloboade pixelul albastru,
Cetepişti se-ncruntă, zbiară Chiriacii
De chelesc de frică până şi copacii;
Sperie copiii noaptea Dragoteasca
Improşcând otravă ca şi Creţuleasca...
Stărniţi de moguli, ca nişte cumetre
Stancu, Ursu, Gadea dau si ei cu pietre.
Nu mai pot, Marie, gata! Îmi ajunge!
Hoarda de uslaşi sufletu-mi străpunge!
Dau într-una-n mine, cu smoală şi foc
Dau şi-n Funeriu, chiar şi-n micul Boc...
Mi-atacă Palatul, mi-atacă guvernul
Vrând să instaleze în ţară infernul.
Oastea lor de draci, iată, e aproape...
Haide, soţioară, dă-mi drumu-n Cetate...
Maria ascultă şi nu-i vine-a crede...
Ea s-a măritat cu un Băse verde.
Mai acum x ani, când s-a măritat
Şi-a luat bărbat pirat neînfricat
- Ce spui tu străine, zici că eşti Traian
Şi-mi boceşti la poartă în extravilan?
Îţi îndoaie gândul moşul Iliescu
Cu nepoţii Ponta şi Crin Antonescu?
Ţi-e teamă de Bombo sau de Mircea Geoană
De fugişi încoace într-o aşa goană?
Nu eşti al meu soţ; Băse e viteaz,
Are gândul brici, neuronul treaz...
Băse nu boceşte, nu plânge a jale,
El şi pe furtună dansa geamparale...
Trăienel al meu nu ar cerşi cheia,
El dărâmă poarta, stârneşte scânteia...
Tu reciţi la poartă dar Traian al meu
E acum în luptă unde e mai greu.
Tu vorbeşti în şoaptă, ca la parastas...
Băse când vorbeşte are verb în glas.
Cuvântul i-i tunet, vorba – uragan,
Nu îi stă în faţă nici pui de duşman!
De eşti tu acela, de eşti tu Traian
Renunţă la versul stil bacovian.
Nu pomeni frica, nu-ţi visa mormântul,
Du-te-n bătălie, du-te-acum ca vântul...
Doamna României plecă de la geam
Fără să permită acces lui Traian
Care a rămas la porţi de cetate
Cu vântul în coaste, cu duşmani aproape...
Băse stă pe gânduri; se decide iute
Pleacă la război cu mănuşi de Bute.
Sună şi din bucium, sună şi din goarnă
Să afle oştenii că este alarmă.
În galop ajunge pân-la “Doi cocoşi”
Şi-şi scoate oştenii de prin caltaboşi.
De la „Cireşica” îşi ia căpitanii
De prin Herăstrău îşi strănge spartanii.
Coboară spre taberi plăieşi de la munte
Cu Ştefan şi Flutur, căpitani, în frunte.
Şi cumătrul Falcă ajunge la oaste
Dornic ca să dea la duşmani la coaste.
Vin şi amazoane, Roberta, Sulfina...
Apar şi Ioana şi Eba mezina...
Se-adună oştenii, din munţi, din câmpii
Cât cuprinzi cu ochii – oşti portocalii.
Dar nici inamicii nu-s doar un pluton,
Au adus mogulii buton cu buton:
Geme-acum câmpia de-atâţi Chiriaci
Mercenari ca Badea, Gâdea şi Ciutaci.
Pe flancuri uslaşii visează la pradă
În timp ce Vanghele le ţine-o tiradă...
Ciuvicii nechează şi scurmă pământul
Vor la guvernare stimulaţi de Vântu...
Şi începe lupta... Ce luptă?... Măcel!
Şi în fruntea oştii e chiar Băse! El
Taie la uslaşi, taie la Şpagaţi
Din moguli rămân pixeli sfărâmaţi...
Flamura c-o roză flutură în vânt
Inamicii pixeli intră în pământ.
Mogulii turbează, complotul e-un fâs
Crin, Ponta şi Hrebe nu mai zic nici pâs...
Oştile uslaşe? Cruce! Aleluia!
Băse se întoarce la Doamna Maria.
(D.V. - 22.10.2011)
nu ar trebui asociat STEFAN CEL MARE cu Basescu
RăspundețiȘtergere